(Maimuța goală, de Desmond Morris, Ed. Enciclop., 1991,
202 pag. The naked ape, 1967:
9 ediții ).
animalul om,
văzut de un zoolog englez (rezumatul meu).
moto : De multe ori
ne închipuim că ne comportăm conform unui cod abstract și înalt de principii morale, când în realitate
ascultăm de un set de întipăriri pur imitative, adânc înrădăcinat și
demult ”uitat”, la care se adaugă pornirile noastre
instinctive, ascunse cu grijă.
Organizarea agresivității în mediul hiperstimulativ
Până
acum am examinat un singur aspect al organizării agresivității la specia
noastră (apărarea în grup a unui teritoriu),
dar maimuța goală are 3 forme sociale de agresivitate, celelate două fiind:
apărarea teritoriului în familie și
apărarea ierarhiei individuale.
Spațiul
intim al căminului ca teritoriu familial mic, discret, este o realitate care
n-a dispărut, în ciuda masivului progres arhitectural (marile blocuri sunt
împărțite în mici unități repetabile, câte una pentru fiecare familie). Înainte
de sfărâmarea caselor de la nivelul solului, ele erau înconjurate grijuliu cu
garduri sau ziduri care le delimitau complet de vecini iar liniile de
demarcație erau și sunt strict respectate
ca proprietate, de cele mai multe ori personalizată. Necunoașterea de către arhitecți a trăsăturilor noastre biologice
specifice și necesitățile economice, au făcut să apară în toată lumea,
șiruri nesfârșite de case identice, repetate uniform, efectul psihologic
negativ asupra instinctului teritorial familial fiind incalculabil! Din
fericire, familiile își impun unicitatea teritorială în alte moduri:
un nume pe ușă, un tablou pe perete, colecționarea diferitelor obiecte
preferate, portretul soției sau al copiilor pe birou, o anumită culoare a
mașinii, o siglă codificată pe plăcuța de înmatriculare. În ce privește
menținerea statutului social al individului, aici acționează semnalizările antagonice
de agresivitate și supunere, menționate deja. Viața în grup, deși beneficiază
de un mare grad de conformism, atât în ce privește îmbrăcămintea cât și
comportamentul, lasă încă mult loc pentru competitivitate ierarhică. ”Datorită
acestor cerințe contradictorii ea ajunge la un
grad de finețe aproape incredibil. Forma exactă a nodului cravatei,
aranjarea batistei în buzunarul de la piept, nuanțări infime ale accentului vocal și alte asemenea
caracteristici aparent lipsite de importanță, capătă o semnificație socială vitală în determinarea poziției sociale a
individului. Un membru cu experiență al societății le poate citi dintr-o privire..în
propria sa cultură este repede nevoit să devină expert. Luate în sine, aceste mici diferențe de îmbrăcăminte și
obiceiuri sânt total nesemnificative, dar, prin prisma jocului de-a jonglatul după
poziție socială și a menținerii acesteia în ierarhia de dominație, ele sunt extrem de importante.
Nu suntem făcuți pentru a trăi în
aglomerații uriașe, de mii de indivizi ci în grupuri tribale mici, cu mult sub 100 de indivizi, în care fiecare este cunoscut personal de ceilalți,
cum se întâmplă la alte specii de maimuțe actuale, în care ierarhia de
dominație se schimbă lent și controlabil, prin îmbătrânirea și moartea
membrilor. Orășeanul nostru în schimb, este expus zilnic unor contacte bruște,
imprevizibile, cu o mulțime de necunoscuți, situație unică printre celelalte
primate. Deși ar fi o tendință naturală, e imposibil să intri într-o relație
ierarhică cu toți, în schimb ești lăsat să alergi de colo colo, nedominat și
nedominând (ce trist!). Această lipsă de contact social a dezvoltat șabloane de evitare a atingerii.
Iar problema nu se rezumă numai la evitarea comportamentului sexual de care
am discutat, ci acoperă întregul domeniu al relațiilor sociale. Nu ne
holbăm unii la alții, nu gesticulăm
în direcția cuiva, nu ne atingem unii
de alții și așa reușim să supraviețuim într-o situație hiperstimulativă insuportabilă. Dacă te atingi de o persoană de sex
opus spui imediat: Pardon! Ca să fie clar că n-a fost decât un accident. Acest
comportament de evitare ne permite să menținem numărul cunoscuților la un nivel adecvat speciei. O statistică a autorului
constată că o sută de persoane diferite social, au în agenda telefonică un număr de cunoscuți corespunzând unui mic
grup tribal. Excepție fac timizii, retrașii, cei cu probleme psihice,
incapabili să obțină recompensele sociale așteptate de la prieteni, care au un
număr mic de contacte sau invers, au un număr exagerat, încercând să compenseze
acest defect printr-o socializare frenetică în toate direcțiile. Dar ei sunt doar
un mic procent în marile populații ale orașelor și centrelor urbane. ” Toți
ceilalți își văd fericiți de treburile lor, în ceea ce pare a fi o masă în
fierbere de corpuri, dar care în
realitate reprezintă o serie incredibilă de interdependențe și suprapuneri de
grupuri tribale. Cât de puțin, cât de
foarte puțin, s-a schimbat maimuța goală față de zilele ei de demult
primitive. ” !
