Sex cu maimuța nudă
Curtarea, prelungită la săptămâni și luni de zile,
este marcată de porniri contradictorii: teamă, agresiune, atracție
irezistibilă; adică nervozitate, ezitări, acestea micșorându-se dacă semnalele
sexuale reciproce sunt destul de puternice; ele constau în: expresii complexe
ale feței, poziții ale corpului, vocalizări (în care nu conținutul, ci
semnificația tonului este relevantă), contacte simple între corpuri mai ales în
timpul locomoției împreună: pornirea în fugă, jocul de-a prinselea, ținerea de mână sau de braț, urmate de
îmbrățișarea statică: contacte gură – față (pupături), gură la gură (sărutul). Curtarea la
început se desfășoară în public, apoi în singurătate, prin îmbrățișări
puternice și prelungite iar contactele face á face devin intense. Pe
lângă contactele vizuale și vocale contactele tactile devin frecvente, constând
în mici mișcări și apăsări de diferite intensități, cu toate părțile corpului:
degetele, mâinile, buzele și limba sunt importante. Într-o fază ulterioară,
îmbrăcămintea e parțial sau total înlăturată iar contactul piele la piele este extins pe o suprafață cât mai mare.
Acum sărutul se execută cu limba în gură, buzele sunt aplicate pe lobii
urechilor, pe gât, pe organele genitale; masculii acordă importanță sânilor și
sfârcurilor; se produc și mușcături, de la ciupituri delicate, la mușcături
dureroase.
Vânătoarea
și hipersexualitatea
Cuplul a fost soluția pentru ca masculii plecați la vânătoare să
fie siguri de fidelitatea femelei – o femelă ”îndrăgostită” fiind o femelă sigură. La vânătoare, grupul
are nevoie de toți masculii valizi, inclusiv de cei mai slabi, așa că li s-a
dat acces mai larg, democratic, măcar la o singură femelă. În prezența armelor
letale, rivalitățile sexuale ar fi devenit criminale și de aceea era preferabil
ca un mascul să fie satisfăcut cu o singură femelă, în cadrul unui cuplu, în
care și puiul care se dezvoltă foarte lent, are parte de grija dublă, a ambilor
părinți. Legătura partenerilor în cuplu trebuie menținută și augmentată
printr-o afectivitate sporită, prin ”îndrăgostire” și printr-un mecanism prin
care sexul devine tot mai ”sexy”. Astfel s-a ajuns la hipersexualitate, nu ca perversiune, ci ca necesitate vitală. O
femelă umană este receptivă sexual și în afara perioadei de fertilitate
(ovulație) ca recompensă sexuală
reciprocă, ce menține cuplul împreună. Consumarea repetată a actului sexual la
om nu este o decadență, o sofisticare gratuită ci un lucru bun, necesar
speciei. Chiar și gravidă, femela e receptivă sexual din acelaș motiv: ca
masculul să nu se simtă frustrat și cuplul să nu se destrame. Se pare că specia
face tot ce poate pentru cimentarea cuplului: este îmbunătățit repertoriul
tactil – mângâierea, frecarea, apăsarea, dezmierdarea - și se dezvoltă o rețea
de semnale sexuale vizuale: expresii faciale complexe datorate
perfecționării musculaturii din jurul gurii, ochilor, nasului, sprâncenelor, frunții,
care, combinate, transmit o gamă complexă de stări (sufletești); buzele noastre sunt roșii și umflate
fiind permanent întoarse înspre
exterior, rulate spre înapoi. Buzele
bine delimitate, cu mucoasa permanent expusă, mai roșii decât restul pielii,
sunt o reclamă a unei structuri
tactile sexuale. De aceea buzele negrilor sunt atât de mari: pentru că nu
funcționează contrastul și își mențin pregnanța prin tumefiere. Tot din
categoria semnalelor sexuale vizuale fac parte smocurile de păr axilare și pubiene
și părul de fața masculilor. Prezența
sânilor mari e controversată: ei nu sunt legați de maternitate – biberonul cilindric
cu tetină mare este mult mai adecvat suptului – multe specii la care suptul
este mult mai eficient decât la om, nu posedă mamele mari, globuloase, greu de
manevrat. Sânii pregnanți, voluminoși, vizibili, sunt destinați masculilor,
nicidecum puilor și este un element sexual, scos commplet în evidență de pielea
nudă – într-o blană deasă n-ar mai fi vizibili; forma lor globuloasă atrage
atenția asupra sfârcurilor care în erecție, sunt semn al excitației sexuale.
Există două maimuțe care dispun de o întreagă rețea de semnale sexuale vizuale,
care aruncă o lumină uimitoare asupra originii sexuale a înfățișării noastre:
Mandrilul și babuinul Gelada.
Mandrilul. Masculul are penisul de un roșu aprins, cu pete scrotale
albastre; acest aranjament al culorilor se repetă pe fața maimuței: pe obrajii
fără păr, de un albastru intens, se detașează nasul lung, de un roșu aprins
care aduce bine cu un penis, adică fața imită regiunea genitală, fiind numită față
falică. Femelele babuinului
Gelada care-și petrec o bună parte
din timp în poziție verticală, au pielea nudă de pe piept și mamele roșii,
imitând zona vulvară. Aceste maimuțe se autocopiază - însemnele genitale
împinse în poziție frontală, transmit mai prompt semnale decât cele din poziția
inițială. Poziția verticală influențează deci semnalizările sexuale. Sexul față
în față este un sex personalizat, în care identitatea partenereului contează la
o specie de cupluri. În acest punct apare evident faptul că buzele roșii, puternic
definite (conturtate cu rujuri) ale femelei de om, imită labiile. Iar sânii
proeminenți imită fesele cărnoase. Nu e nici o diferență între o femeie
frumoasă cu buze roșii și sâni mari și o femelă de Gelada. Masculii, pregătiți
pentru interpretarea semnalelor sexuale ale posteriorului, răspund pozitiv și
la semnalele reproduse pe partea anterioară.
Semnale sexuale olfactive. La mamiferele inferioare, masculii par
mai sensibili la miros decât femelele, prin faptul că ei le adulmecă pe acestea
mai mult, motiv pentru care femelele noastre se parfumează mai mult. Înainte de
pubertate sunt atrăgătoare aromele dulci și de fructe, după pubertate cele de
mosc. Moscul este semnal olfactiv pentru multe mamifere, fiind perceput în
diluție de o parte la 8 milioane de părți de aer. Oricum și specia noastră,
chiar dacă nu are glande odorante, are unele mai mici, apocrine, concentrate în
zona axilară și pubiană, unde smocurile de păr sunt capcane pentru miros.
Amplasarea în zona genitală a glandelor mirositoare nu are nimic neobișnuit dar
în zona axilară este o caracteristică nouă. Ea pare a se lega de tendința
generală a speciei noastre de a adăuga noi centri de stimulare în partea
frontală a corpului, pentru sporirea contactelor sexuale față în față; nasul
partenerului, pe parcursul unei bune păți a activității precopulatorii și în
timpul copulației se află mereu în vecinătatea axilelor ca zone majore de
producere a mirosurilor.
Orgasmul la maimuță și
la om. Masculii maimuțelor au orgasm ejaculator, după care, ei își diminuează
pornirile sexuale pentru a-și reface rezerva de spermă, pe când femelele, după
copulație dau prea puține semne că ar fi atins un punct culminant emoțional și
pleacă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, adică nu au orgasm! nu ajung la o saturare sexuală; de aceea, în scurta perioadă de ovulație, cu
cât se copulează de mai multe ori, cu atât își măresc șansele de fertilizare.
Aici ne deosebim de maimuțe: la om,
femela cu un singur partener, nu are nici un avantaj să mai fie receptivă
sexual imediat după coitus, când masculul este epuizat sexual, deci nimic nu o
împiedică să aibe orgasm, ba chiar există două avantaje în favoarea orgasmului
feminin: 1 - cooperrarea sexuală cu partenerul oferă o mare recompensă comportamentală
care duce în final la întărirea cuplului și menținerea familiei, 2 - șansele de
fertilizare sporesc considerabil. Contează și poziția naturală a speciilor,
patrupedă și bipedă: femelele de primate, odată însămânțate, pot pleca fără
săși piardă lichidul seminal dar femela de om îl pierde, de aceea, răspunsul
violent al orgasmului care o lasă
saturată, epuizată, întinsă, este de două ori valoros. Orgasmul femeii
este aproape identic cu al masculului, este un răspuns pseudomasculin pentru că
există proprietăți latente ale sexului opus, în fiecare dintre sexe: excitabilitatea
extremă căpătată de clitoris la stimularea sexuală, este corespunzătoare
penisului, orgasmul femel fiind un model de împrumut de la mascul. Penisul
maimuței om (cel mai mare dintre toate primatele), este lung și gros în
erecție, pentru stimula clitorisul și a induce orgasm femelei. Cimpanzeul are un penis cât un ghimpe prin
comparație cu al omului. Altfel spus, natura a făcut tot ce a fost posibil
pentru sporirea sexualității cuplului, pentru menținearea perechii ( a
monogamiei), pentru a putea fi crescuți
puii cu maturizare lentă, în vederea
dezvoltării creierului și implicit a succesului speciei. Este o legătură
directă între hipersexulaitate și inteligență, prima ajutând la dezvoltarea
celeilalte. Faptul că copiii noștri la maturitate pleacă de acasă și-și
întemeiază alt cămin pentru gestație, este specific carnivorelor nu primatelor.
Maimuța nudă este o specie
hipersexuală, monogamă, cu origini ancestrale de primat dar cu modificări
ulterioare extinse, de carnivor. În civilizația modernă, fostul vânător cu
creier mare s-a preocupat de tehnologie, simple locuri de trai devenind mari
orașe iar Epoca Toporului a evoluat în Epoca Spațială. Suntem o îmbinare
complicată de maimuță fructivoră și fiară carnivoră, la care achizițiile strălucite
ale tehnicii au influențat prea puțin sistemului
sexual al speciei. Schimbările tehnologice au fost prea bruște pentru a
produce schimbări biologice fundamentale: în spatele fațadei vieții urbane
moderne se află aceeași veche maimuță nudă: vânătoarea se numește serviciu,
terenul de vânătoare birou, adăpostul apartament, cuplul căsnicie, perechea,
nevastă sau soț. Dacă dăm la o parte
vălul opac al moralei publice constatăm că înzestrarea fiziologică și
anatomică a speciei noastre este utilizată încă în totalitate! Structura socială a civilizației a fost
modelată mai degrabă de natura biologică a fiarei, decât invers!
Restricțiile sexuale sunt efemere
Dezvoltarea unui set complex de
semnale sexuale anatomice și fiziologice și sporirea receptivității sexuale au
creat doar controale și restricții minore, valabile în unități tribale mici dar
nu și în metropole vaste, unde ascunderea
semnalizării sexuale este ineficientă.
Afișarea organelor genitale este greu de mascat din cauza poziției
verticale. De aceea, acoperirea regiunii genitale cu veșmânt a fost necesară
încă din faza culturală timpurie, înainte de răspândirea omului în zone mai
reci. O femelă care-și suprastimulează partenerul, acționează involuntar și
asupra terților iar într-un mare oraș există nu unul ci sute și mii de
străini stimulatori și stimulabili. O
femeie care observă că a avut un efect prea stimulator asupra unui bărbat
străin, apelează de exemplu la vorbire: soțului meu nu i-ar plăcea acest lucru.
În vremuri apuse, bărbații care plecau la război apelau la centura de
castitate: o bandă metalică cu lacăt, găurită cât să permită excreția; a
existat și varianta labiilor găurite, cu lacăt scos și pus la loc după actul
sexual. În lumea de azi sexul se face în general noaptea, în intimitate
strictă. Atingerile întâmplătoare în public, sunt urmate imediat de scuze. Cine
chicotește sau râde deșuchiat din întâmplare (grimase specifice curtării), pune
mâna la gură. Pozițiile corpului s-au desexualizat – o femeie nu stă cu
picioarele desfăcute ci lipite sau unul peste altul, se depilează axilar, părul
pubian fiind grijuliu ascuns, bărbații își rad barba și mustățile și se
practică o dezodorizare generală a corpului la ambele sexe. Toate sunt coduri morale aretificiale, legi sexuale
menite să preîntâmpine stimularea sexuală a străinilor, să îngrădească
interacțiunea sexulă în afara perechii cuplu. Dar aceste restricții impuse
primatei foarte sexuale care suntem, nu rezistă la nesfârșit: femeile își
acoperă sânii dar prin sutiene de fapt și-i măresc, pantofii cu toc duc la
legănarea feselor iar rujul și parfumul măresc atracția vizuală și olfactivă.
De ce să răcești mai întâi o cameră pentru a face apoi focul în ea? se întreabă
Desmond Morris. Foarte înaltul nostru nivel de sexualitate cere o exprimare și
emanație permanentă; ea s-a dezvoltat pentru menținerea perechii cuplu dar în
mod paradoxal, această agresivitate sexuală nu poate fi neutralizată cu nimic.
Femeile folosesc afișarea sxuală pentru a obține favoruri de la msculii care
dețin o formă de putere (funcții, bani), fenomen numit remotivare, sau dacă sunt libere (scăpate de sub presiunea
maternității) se amestecă printre grupurile de vânători și favorizează
adulterul. O supapă care elimină adulterul și destrămarea cuplului este
voyerismul - obținerea excitației sexuale privind cum copulează alții – care se
practică pe scară largă: se privește, se ascultă la radio și tv, la cinema, la
teatru, în cărți, reviste, ziare. Alte activități risipitoare reproductiv sunt
homosexualitatea și masturbarea; studii americane arată că 58% dintre femei și 98%
dintre bărbați se masturbează în anumite perioade. Aceste activități nu
afectează pe termen lung potențialul reproductiv al speciei dar preîntâmpină
frustrarea sexuală și mențin armonia socială.
