23 oct. Azi, cămila a
îngenunchiat pe birou în fața mea,
în timp ce reciteam învățăturile Maestrului. E cam obosită cămila asta, o
am de câțiva ani; nu are decât două picioare, pe cele din spate, dar are o coadă
zdravănă, pe care, împreună cu picioarele, se proptește ca pe un tripod, când
își înalță spre norii din tavan (iar am pete de la ploaie!), capul mic,
triunghiular, fără ochi și fără creier și gâtul lung, musculos, de girafă. Nu e
bactriană, e dromader, are o cocoașă triunghiulară, ca o piramidă în vedere
laterală, dar azi a îngenunchiat spre mine cu fața, într-o temenea,
sprijinindu-se pe curbura colțuroasă a gâtului, invitându-mă la o călătorie
oriunde dorește inima mea – o călătorie calmă, legănată. Că e un origami de 7 cm
lungime, făcut într-o ședință de Consiliu Științific dintr-o filă de blok notes
cu liniatură matematică, nu mai
contează. E o vahána, un vehicul al zeilor, chiar dacă e dromader și nu cal sau
bou, cum era firesc, dată fiind originea mea montană, la mocanii hiperboreeni
bogați în turme. În acest ludus interior în care mă antrenez pentru arena supraviețuirii zilnice, azi am
ales ca armă de luptă, rețeaua unui Retiarius ideatic, sugerată de un cuvânt din
rândurile de sus: matematică. Poate
să-și permită să se considere mathematikoi, unul care nu știe nici măcar aritmetică
ci poate doar un pchic de aritmică și asimetrie? Nu știu. Sunt atins de o bucurie
inexplicabilă (sau poate da?) ca și când aș fi deja în treapta a doua a
noviciatului, după ce am dat proba tăcerii; am fost ascultător spășit, acusmatic,
am suportat tratamentele dure și am fost servitorul respectuos al Ierarhiei,
obligat să-mi înfrânez curiozitatea și imaginația. Acum, că am mai aflat câte
ceva, după ce mi s-a dat la o parte cortina care ascundea și templul și misterele
și pe Magister (care și-a ridicat mantia și mi-a arătat genunchiul lui de aur sclipitor),
ar trebui poate să tac și să nu mai spun nimic, să am un bou pe limbă. Mai am
încă de învățat multă fizică înainte de
a trece la metafizică și legile care guvernează psihicul, înainte de
metapsihică. Mathematikoi autointitulat, ca regii gitani, o voi lua de la
început cu cele mai simple elemente ale geometriei, cu punctul: (am făcut un
ochi punctiform cu pixul, dromaderului, pe cel stâng) și cu liniile drepte, întretăiate
(între-tăiate dar nedureros), de pe fila de matematică; rectitudinea absolută a
fiecărei linii, e un exemplu de cum îți poți păstra demnitatea și speranța, cum
poți construi fără nici o concesie, prin poziționare geomteric corectă,
locuințe pentru numerele atotștiutoare, pentru tot ce există în exteriorul tău;
în aceste încăperi cu fațadă pătrată dar cu interior cubic, numerele pătrund de
bunăvoie și cântă, ca Apollon Hiperboreeanul, ca Orfeu tracul, ca Zamolxe, speologul
misterelor muzicale și cum făcea probabil și Maestrul Ordinului Pitagoreic.
Vorbeam
aseară cu Frusta, în timp ce ascultam concertul de coarde al formației Quatuor Belcea:
- Nu ți se pare nostim că tracii,
la orice întâlnire oficială, militară, politică sau socială își spuneau părerea
în versuri cântate?
- Ba da, era o lălăială...dar ei
erau niște curajoși și niște cântăcioși, nu niște căcăcioși, ca motanii! Cred
că Aureolus și Snegură Vodă s-au spurcat la chiuvetă, că-mi vine un miros de
tigru!
Știu de ce Frusta i-a zis Snegură,
lui Negruț: pentru că eu am inversat literele când i-am scris culoarea pe certificatul veterinar și a ieșit negur, în loc de negru. S-ar putea ca
tracii să fi fost și foarte ironici, cam, ca moroșenii care știu să râdă dar să
și țână cuțâtul la chicior pentru a fi la îndemână în caz că se uită fʼo unuʼ
urât la ei.
Rânesc după fiarele mele, dau cu șprei de baie și cu mireasma iubirii, mai
puternică decât oricfe damf și astfel pot asculta în continuare concertul
celebrei familii Belcea, români virtuozi de valoare internațională, aflați la
distanță cosmică de regii de șatră care ne-au făcut de baftă în Yoropa, sau de
hoții de tablouri pe care îi reneg cu severitatea indiferenței ucigătoare, ca
și pe hoții de buzunare și cumpărărtorii de sentimente și nu-mi pasă că mi-i
fac pe toți dușmani de moarte - Maestrul m-a învățat să-mi apăr turma și să
închid bine poarta stânei mele contra lupilor și furilor.
