vineri, 30 septembrie 2011

MUZEUL ALTFEL

GIRAFA DIN FAŢA MUZEULUI

Domnule Director
Vă aduc la cunoştinţă următoarele:
Fac pipi câinii noaptea, pe copitele girafei
Scoate scântei electrostatice pielea ei de silicon
Când e mângâiată de cei ce se pozează
Şi se aud ecouri înăbuşite
Când ciocănesc puştii cu degetul în genunchi
(Că doar până acolo ajung) şi o întreabă:
-Eşti acasă? deşi ea continuă să tacă
 Să tacă şi să facă ceea ce nu e în stare
Nici un alt animal:
Face gât
Cu care-şi străpunge soarta butaforică
Până sus, la tufişul cerului de oraş
Ciugulind de acolo frunzele veşniciei
Cu buzele ei catifelate
Şi lustruind cu limba ei lungă
Ţepii stelelor nocturne.

Vă rog respectuos să luaţi măsuri
Să nu mai permiteţi actorilor
Să-şi plimbe câinii noaptea pe sub ea
Şi trecătorilor să-şi dea capul pe spate
Tasându-şi şi mai rău cele 7 vertebre cervicale
Câte are şi ea
Ca s-o privească în ochii ei de ghips
S-ar putea plictisi într-o bună zi,
Şi-ar putea pune în mişcare marea ei inimă nebănuită
Şi ce ne facem atunci?
Dacă-i urmează exemplul toate celelalte animale
Din Muzeul Antipa?
Unde am ajunge, vă daţi seama?
Trecătorii să se ducă dracului în Africa,
La Polul Nord, în adâncul oceanelor
Şi să lase girafa în pace
Să viseze în continuare, de capul ei
De pe gâtul lung
Pe sub genele foarte frumoase şi lungi
La care nu ai voie decât cu privirea să ajungi

Cu respect, unul dintre îngrijitorii îngrijoraţi
Şi paznicii de noapte benevoli
Ai instituţiei ce cu onoare conduceţi

                                        Cornel Pârvu